sâmbătă, 16 iulie 2011

pierduţi în temeri

suntem bătrâni de când ne naştem şi tot de-atunci suntem bolnavi
slăbiţi de noi, prin viaţă trecem fără dorinţă, veşnici sclavi
oricât am imita un zâmbet depunem un imens efort
închidem râsul într-un scâncet, purtăm un trup cu suflet mort.
n-avem curaj, n-avem putere să credem în a doua zi
nu îndrăznim, râvnim tăcere şi refuzăm să fim copii
în jur doar munţi de nepăsare..."aşa a fost să fie" ...trist!
ne adâncim în resemnare: "ce-i scris în frunte îţi stă scris!"
nu mai visăm, ce sens mai are? de laşitate suntem prinşi
într-un tablou fără culoare - ne naştem morţi, trăim învinşi.
părem fantome îmbrăcate şi ne prefacem că iubim
absenţi, lipsiţi de entitate, tot timpul vieţii îl dormim
de teamă să deschidem ochii, orbecăim tăcuti şi goi
suntem pierduţi, suntem cu toţii rătăcitoare umbre-n noi.

6 comentarii:

  1. Dureros de adevarat poezia!Ucidem in noi frumuseti ce nici nu stim ca le evem si nu le dam sansa sa se nasca .Superba poezia!

    RăspundețiȘtergere
  2. Tot ce descrii tu in poezia ta simt ca e adevarat si ca aceste trairi sunt de fapt specifice tuturor oamenilor. Putini sunt insa aceia ce au curajul sa le explice. Si mai putini sunt aceia ce au talentul de a le pune in rime. De aceea de doua ori, pentru aceeasi poezie, FELICITARI!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mutumesc pentru felicitari, Homerillum!

      Ștergere
    2. Te-am regasit pe internet si ti-am citit poezia "Mi-e dor de tine". Mi-a placut mult! Iti doresc multa fericire!

      PS. Fostul cont de pe google e expirat. Mi-am facut unul nou.

      Foc in Agora
      http://colectia-foc-in-agora.blogspot.com/

      Ștergere
  3. da, ne zidim temnita singuri, imbatranim murdari pe maini de lutul zidurilor cu care ne inconjuram.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. tineretea nu e o varsta, e un sentiment pe care putini reusesc sa-l pastreze intreaga viata!

      Ștergere