sâmbătă, 16 iulie 2011

noapte alba...

Azinoapte n-aveam pic de somn
in suflet si pe gene…
ma enervam, privind in gol
aceleasi albe perne…
Si tu dormeai…in jur parea...
atat de negru patul…
Flamande ganduri, imprejur,
isi hartuiau vanatul…
In linistea demult banala,
Vartejuri se formau…
Si in adanca ameteala
De tine m-agatam…
Si te strigam, in gand, visand...
de m-ai fi auzit…oftand...
Dar tu dormeai…si-n somnul tau…
am adormit, curand si eu…
te-am cautat...te-am implorat,
sa te trezesti cu mine…
oricum nu m-ai fi ascultat…
si , poate-a fost mai bine…
dar noaptea grea, plina de dor
si fara nici o stea...
in intuneric se-asternea
iar tu zambeai usor...
Eu, fara vlaga,mai visam...
Sa nu ma fi sfarsit...
dar fara sansa m-am trezit...
printre aceeasi zori...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu