Mi-ai zis sa nu mai scriu poeme siropoase,
Ca lumea e satula de povestiri apoase…
Iar eu te-am ascultat, n-am ripostat nicicum…
Dar cum sa-ti spun , iubire, ce doar in vers iti spun?
Ti-as spune-n melodie…dar n-ai timp sa m-asculti…
Si daca ti-as canta-o, ar auzi prea multi…
Si versul mi-l citesc… destui , ca-l scriu citet…
Dar nu simt toti ca tine, nu toti sunt interpreti…
Ti-as scrie o poveste sau un roman de vrei,
Si mi-as descrie dorul, cu talc , cu tot, cu chei…
roman cu gust de miere, ca dulce mi-i iubirea…
Si, iarta-ma , nu pot , nu stiu s-ascund simtirea!
Te-as desena in ceruri, in palide culori...
Sa creada lumea toata ca-i doar soarele-n nori…
Dar, oare, ma vei crede? Ii vei pricepe sensul…
ca tu esti, pentru mine, si cantecul si versul?
Permite-mi, dar, sa-ti scriu cuvinte siropoase…
Stii , orice-ar spune altii, tu stii ca sunt frumoase,
pentru ca sunt din suflet, si-n cantec si-n desene…
si-ti spun acelasi lucru: doar tu imi curgi prin vene…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu