in ploaie...

Ce zgomotos imi cade ploaia
Si-mi place sa-mi simt trupul ud
Azi, neatinsa-mi sade foaia
nici gandul nu mi-l mai aud
se-ncrunta si ma cearta cerul
cu norii ma ascund in ploi
caci, vinovat imi e refrenul
ce-l fredonez visand la noi;
Imi joaca-n fulgere cuvantul
mi-arata drumul catre iad
necontenit m-alunga vantul
si iar m-ascund in nori de jad;
Zadarnic strig in disperare
n-am nicio sansa sa-i vorbesc
si nu mai fug, nu am scapare,
tac, o ascult si o primesc...
cum glasul stins nu mi-l  aude,
nu se  intreaba de ce stau;
in ploaia mea de lacrimi surde
toata suflarea mea ti-o dau.
Nu-mi mai e teama de furtuna,
furtuna-i visul meu demult;
azi am ajuns sa-i fiu imuna
chiar  tunetul imi pare mut...
Dar ce frumos imi ploua gandul,
ce potolit il simt...umil,
innabusit de tot tumultul
adoarme plans, ca un copil...