Ma iarta ca mi-e dor…si iarta-mi tanguirea
Accepta-ma cum sunt nu cum ai vrea sa fiu
Crede-ma , nu vanez eternul...nemurirea
Si nu sunt doar capricii de copilas zglobiu
Sunt prinsa-n hora vietii, in ritmul ei dracesc
In ora fara clipe...n-am vreme sa zambesc
Si nu-mi permite ceasul cu tine sa plutesc
Spre infinite zari...in timpul pamantesc
Iarta-ma, dragul meu, ca vorbele mi-s grele
Eu caut sa le-ascund dar ma innec in ele
Intinde-mi mana, vino... sa simt ca suntem vii
Si rupe voalul cetii din ai mei ochi pustii
Vreau sa fugim in noapte , ca doi copii de ieri
Sa ninga peste pleoape cu flori de primaveri
Si cheama ploaia calda sa spele al meu gand
Sa-ti fiu ca o fecioara din vis si-n vis curand
Sa-ti luminez in noapte, sa-ti simt trupul aproape
Sa ma gasesti ca luna, cutreierand pe ape
Si rasarind in ceruri s-apun pe chipul tau
sa ma astepti si maine , al ploii curcuneu
Hai sa uitam de noi si-apoi sa ne-amintim
cum, fara griji, odata, stiam sa ne iubim
in fiecare floare, in fluturi si cocori
de clipa trecatoare sa nu ne fie dor
Hai sa uitam de toate si sa ne-ndepartam
de lumea toata goala …si veseli sa plecam
sa evadam din viata , sa fim doua scantei
pierzandu-se in noapte pe vechile alei
sa devenim un gand si gandul sa-l rostim
sa nu mai pierdem timpul, e timpul sa mai fim!
