sâmbătă, 16 iulie 2011

cu sufletul in ape

Cu trupul
sleit de puteri,
cu mintea
pierdută in larg,
mă-ndrept către ţărmul de ieri,
cu sufletul
putred catarg.
În ape
îmi  caut lumina
nestinsului far din trecut.
Adâncă, mă-mpiedică
vina
cu valuri  de gânduri
mă lupt...
mă ceartă o pasăre albă
himera
reproşului meu
regretul pe coapse
o algă...
înot către mal tot mai greu.
Cu buzele-mi pietrificate
din inima nopţii
te strig
dar tu, farul meu
eşti departe
şi strigătu-mi plânge livid.
De ce m-am scăldat în uitare?
De ce te-am ascuns în tăceri?
Acum
sunt o umbră pe mare
şi tu
doar lumina de ieri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu