sâmbătă, 16 iulie 2011

dorinta unui porumbel...

Am fost candva un porumbel
cu ochii limpezi si adanci
zburam cu sufletu-mi rebel
si-n noapte poposeam pe stanci
Am fost demult o turturea
cantand in serile tarzii
credeam in inocenta ta
iubindu-te, speram sa stii.
Dar intr-o zi mi-ai rupt aripa
cand cu o vorb-ai aruncat
poate in gluma, traind clipa
cu sufletul mi te-ai jucat
Poate ai plans, vazand ca sufar,
poate ai ras ca un dement
dar astazi nu te mai descopar
acelasi tu, chip inocent
te-am urmarit,ti-am stat pe umar
te-am sustinut pas dupa pas
si-n colivie, azi, imi numar
zilele goale fara glas
Astazi in ochi iti simt regretul
cand in tacere te afunzi
ai vrut mai mult,ai pierdut totul
e prea tarziu sa te mai scuzi
Ma duc si trista mi-e plecarea
si-as mai ramane un minut
si-acel minut, uitand cararea,
l-as transforma in inceput.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu