Sunt un ratacitor prin labirintul vietii
Sunt doar un cersetor la limita tristetii
Bantui aiurea-n lume…te caut disperat
Imi sting durerea zilnic intr-un pahar crapat.
Stiu, pentru tot suspinul doar eu, eu sunt de vina
imi port in suflet noaptea, caci tu mi-ai fost lumina
de te-as vedea o clipa, ti-as implora-mpacare
de-ai reveni o clipa, o viata mi-ar fi soare
Privesc din nou in ganduri, in jurul fara rost
mi-e rostul gol de tine, de tot ce-a fost frumos
plangeam in urma-ti umbra,cu mine-a plans pamantul
dar ai calcat aievea, eu mi-am oprit cuvantul
Atunci sa-i fi dat forma, te-ai fi intors la mine
cat totul avea noima, putea sa fie bine
dar ti-am iertat plecarea ,ce fire pacatoasa
stiam ca-mi plange zarea....si prea tarziu m-apasa
ce daca sunt doar umbra a omului de ieri
pe chipul meu pierdute plang multe primaveri
ce inima pustie bate din inertie
Doar amintiri pastreaza din ce n-a fost sa fie
de se va naste clipa sa-ti spun ca te-am iertat
sper sa ma ierti ca-n soapta prea stinsa te-am strigat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu