joi, 21 iulie 2011

umbra

O umbra mai neagra ca noaptea-nnegrita…
Imi bate in geam si-o privesc ingrozita...
am ochii deschisi si am inima mica...
Imi intra-n tacere si-n noapte ma striga…
mi-arata prin semne ca vrea s-o urmez…
mi-e teama si tremur, ma rog sa visez…
dar umbra ma cheama si nu-i un cosmar…
ma prinde, ma-ndeamna sa plec spre ocean…
si-n valuri ma cearta oceanul …plutesc
si merg dupa umbra, nu pot sa m-opresc…
nu sunt sub hipnoza si nici sub magie…
doar umbra ciudata intr-una ma-mbie
sa merg inainte, in val sa pasesc …
oceanul ma simte, ma lasa sa trec….
Si calc peste ape si pestii ma-mping…
In alge pletoase ma pierd si mi-e frig…
Dar merg mai departe, o umbra urmand...
Si seman cu umbra in noapte umbland…
Ma cred o sirena uitata in larg
Si cant catre luna si-n valuri ma-mbrac…
Si–s rece ca noaptea, in noapte m-ascund
Ma-ndrept catre moarte, de mine uitand…
In mijlocul apei, stapana ma simt...
Dar luna apune cu raza-i de-argint…
La marginea lumii, in cercuri de foc...
Zaresc rasaritul, dar umbra…deloc…
Ascunsa in mantia noptii pustii…
Dispare in zori, printre nori cenusii…
si soarele bland peste ape ma vede
Ma duce pe brate, m-aseaza pe perne
Si-mi mangaie ochii, pe buze m-alinta
Cu raza-i senina, usor ma saruta…
Adorm linistita, de soare pazita,
De umbra scapata… de tine iubita…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu