duminică, 17 iulie 2011

regret...dar sper!

Te-ndepartezi pe zi ce trece...
de mine si de tot ce-a fost.
Te porti din ce in ce mai rece...
Si nicio vorba n-are rost...
Nu ai rabdare sa-mi explici...
si ma tratezi cu nepasare...
Nu inteleg de ce complici
O viata cu minciuni banale?
Si cand zambesti parca mi-ai spune
ca-s pentru tine un nimic...
Iubirea mea e praf in lume...
sufletul meu e gol si mic....
De ce nu poate timpul iar
s-aduca-n fuga lui nebuna,
doar un crampei din tine-n dar,
din tot ce-a fost...o picatura?
il simt al tau suspins ascuns
si zambetul trist si fortat,
de dragul cui? de dor patruns...
de ochii lumii afisat...
dar, oare, ploaia nu-ti sopteste...
Nu-ti aminteste glasul meu?
In ritmul ei, nu-ti da de veste
ca mor fara de tine...eu?
Privind in urma...ce raman?
Pe scena lumii doar un act...
Un rol de sclav fara stapan....
jucat intr-un moment nefast...
Hai, spune-mi iar ca ma doresti,
ca viata ta nu are sens...
ca eu sunt tot ce tu iubesti...
ca eu sunt al tau univers...
si chiar de-ar fi sa minti acum...
in sansa cred si ti-o ofer.
Dar la final sa-mi spui ca tu...
in tot ce-ai spus ai fost ...sincer!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu