Un pepene rosu, ca macul aprins,
patruns de caldura, de soare incins
zacea pe pamantul uscat si ucis
de ploaie uitat si de sete cuprins
iar samburii negri din el, revoltati,
pe sucu-i zemos, de dulceata patati,
vor ziua s-o vada, sa fie scapati
in tarna uscata, sa zaca uitati
sa prinda putere, sa dea radacina,
sa fie ei pepene rosu-n gradina
si zilnic sa simta placerea divina,
de-a fi mangaiati de a zilei lumina
si, dragul de el, ascultand, pe pamant,
dezbraca in zgomot prea coptu-i vesmant
si seva ii curge pe verdele-i chip
si crapa-mpacat, lasand altora timp...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu