despre mine

Fotografia mea
Piatra Neamt, Romania
'când iubeşti, Mâine e prea târziu...'' Oana Ostafi

Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 16 iulie 2011

al lunii val...

Pe plaja noptii, linistita,
Unde nici vantul nu pasea,
Ci numai luna ravasita
Pe cate-un mal mai atipea,
stateai cazut, adus de ape
un val frumos...printre delfini
Pareai pierdut… si prea departe
De cerul meu plin de suspin
Epuizat, privind spre mine,
mi-ai fi zambit…dar n-ai putut
nisipul, alb, parea ca-ti vine
ca un costum abia cusut
Tu, vlaguit de-atat chin,
de lupta ,tremurand in spasme
te zbati… si te inalti putin
sa-mi rascolesti cerul de basme
Cedand, usor m-am coborat
pe a mea raza stravezie
sa te sustin, sa te ajut,
sa-ti mangai fruntea pamantie
Nedumerit, inmarmurit,
Intr-una ochii ti-i stergeai,
Crezand ca, poate, ai murit
sau pur si simplu mai visai
Cand ti-am atins un umar gol
Ai tresarit, simtind ca-s vie
si mi-ai suras ametitor,
schimband suspinu-n poezie
Vazandu-ti ochii mari, adanci,
m-am fastacit ca o fecioara
cu stele-n par, priveam spre stanci
in rochia-mi de voal, usoara
Simteam cum inima imi lupta
sa rupa zalele de-otel
in care-a fost inlantuita
sa nu ma-ndragostesc de fel
Dar sangele-mi dansa prin vene
in ritm ciudat, neomenesc
tu ma priveai pe sub sprancene
de al tau drag sa ma topesc
M-ai prins de mijloc intr-o clipa
si in nisip m-am afundat
plapand in mine se-nfiripa
un dor de-a pururi refuzat
Cum sa te-opresc? Nu am putere
sa te alung, sa te resping
chiar de nu pot nimic a-ti cere,
pe al tau piept usor ma sting
Tu ma saruti…si-n sarutare
mi te ofer , fara sa lupt
sa redevin o muritoare
caci te doresc atat de mult
Tu, cerul meu, de poti, ma iarta
Ca, fara luna, te-am lasat
iubirea mea–i nevinovata
o voi urma necugetat
Iti vei gasi alta copila
Ce langa tine va trai
Si-n noapte luna vesnic plina
eu cu mult drag ti-o voi privi
Ieri, nu stiam ce e iubirea
nu ascultam al marii glas
dar azi, priveste-mi fericirea
si, spune-mi, tu… cum sa o las?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

bloguri vizitate

Translate