despre mine

Fotografia mea
Piatra Neamt, Romania
'când iubeşti, Mâine e prea târziu...'' Oana Ostafi

Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 20 iulie 2011

gand bun

Va spun deschis… si nicidecum frumos,
m-am hotarat si vreau sa-mi iau bilet…
Biletul catre luna, dus-intors…
Cu ea sa lamuresc un subiect…
Vreau sa-i vorbesc…nu pot sa mai support…
Sa-i vad la noapte fata plansa-n jos…
Prea trista-i luna, fara niciun rost…
Vreau sa-i vad chipu-n ceruri luminos…
Si as calatori prin toata galaxia…
Sa-i adun marturii de peste tot…
Sa creada ca nu-i singura, cum stie…
Sa-i spun tot adevarul daca pot…
Sa afle ca luceafarul tanjeste
Dupa iubirea ei atat de mult…
Sa se apropie, saracu’, nu-ndrazneste,
Ca ea priveste lung catre pamant…
De secole aduna-n el emotii…
Ca un vulcan fierband in a sa lava…
Dar tremura de vis, in umbra vietii…
Desi e viu… i-e sufletul epava…
Vazandu-le iubirea nemarturisita,
Un singur dor mai am si-un singur vis
Sa-mi iau bilet spre luna ravasita,
sa afle ca luceafarul e-aproape stins…
Apoi, spre astru sa ma-ndrept razand…
Ca un copil ce stie-o taina mare…
Ravas sa-i dau ca ea il poarta-n gand…
Pe chipul ei brazdat de intristare…
dar astepta un semn… luceafarul o vede?
De ce n-a indraznit sa vina mai aproape?
Si cine stie pentru cine arde...
Atat de-nflacarat noapte de noapte?
Cand vor afla, isi vor certa pacatul
Ca nu au indraznit sa faca saltul…
Sa se apropie,sa stie tot inaltul,
ce mult s-au asteptat unul pe altul...
Vreau sa-i unesc, precum va povestesc…
Sa-i vad zambind timizi ca doi copii…
Si in puterea noptii sa-i privesc…
In universul lor de nebunii…
Sa zica lumea ca-s nedespartiti…
Ca n-a vazut si n-a mai auzit…
In instelatul cer nemarginit
De-o luna si-un luceafar fericiti!

Un comentariu:

bloguri vizitate

Translate