pentru noi

S-au stins lumini în ceruri pentru mine
şi luna palid felinar în noapte
zâmbeşte straniu plină de mâhnire
împărăţind în golurile-nalte.

Absurde ploi revărs într-o privire
îngrămădiţi în orizont curg norii
sub cerurile-nchise pentru mine
vulturi flămânzi îmi ciugulesc fiorii.

Soarele meu şi-a construit cetate
mutându-se  în altă galaxie
prea iute s-a retras şi prea departe
de-al meu cuvânt nu a mai vrut să ştie

Pământul ce mai ieri mi-a primit pasul
reavăn, odată, azi, pietrificat
refuză urmei să-i redea răgazul
nepăsător, şi umbra mi-a trădat.

Măcar de-aş fi avut aripi de înger
aş fi pornit spre infinitu-albastru
spre alt tărâm,pe coasta unui fulger
mai împăcată decât un sihastru

Dar pentru ce şi pentru care faptă?
Păcatul meu a fost să-ţi aflu chipul
Pedeapsa mea? Goniţi-mă dindată,
departe de voi toţi, uitaţi-mi timpul!

Chiar de n-am aripi voi zbura cu gândul
când zborul meu eşti tu, fără cutume
şi voi pleca, săpaţi-mi, deci, mormântul
căci liberă voi fi plecând din lume

pe noul meu pământ  tu-mi vei fi soare
lumea nu vreau s-o ştiu, mă întristează
Iubirea ne va fi mântuitoare
sub ceruri unde stelele  dansează

chiar de voi regreta privindu-mi scrinul
eu de suspinul lor  n-am trebuinţă
nu le-a păsat când mi-au blamat destinul
de ce să-mi pese de a lor căinţă ?

au aruncat cu pietre grele-n mine
m-au judecat ca pe un hoţ în piaţă
lor să le fie, nu mie, ruşine
nu eu am am inventat iubirea-n viaţă

da, voi uita de ei şi de-a lor lume
când voi pleca din temniţa  de-argilă
mă voi desprinde foc dintr-un cărbune
voi exista...n-am grijă de-a lor milă !