luni, 22 august 2011

timp irosit

Cum piere timpul ceas cu ceas şi ani într-o secundă
nostalgic vagabond rămas cu doar doi bani în pungă
parcă mai ieri era flăcău, razboinic al speranţei 
acum şi paloşul e greu în lupta ignoranţei
atâtea ore am ucis de parcă n-aveau număr
azi ultimul soldat proscris  mă bate peste umăr
conducător înflăcărat , mereu potrivnic firii
tot timpul l-am sacrificat în numele iubirii
pe câmpul bătăliei zac dorinţele-mi şi viaţa
de-aş mai lupta încă un veac, ne’nvinsă-i fortăreaţa
în care te-ai refugiat crezând că vreau trofee
când sincer ţi-am încredinţat un suflet de femeie.
un alt minut înmormântat fără să-ţi ştie pasul
sufletu-mi gol capitulat îşi plânge astăzi ceasul.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu