despre iubire

Mi-e teama de-un colaps emotional,
revendicat de drept, cu demnitate,
de sentimentul subjugat real
in zilnica-mi iubire pentru toate.
L-am umilit, l-am pus stapan pe dor.
l-am sufocat, dus la extremitate...
i-am poruncit, am fost  un dictator,
si vinovata sunt ...dar am dreptate...
l-am obligat sa-mi fie el pedeapsa?
Cu fermitate spun, nu l-am chemat
el a ales in suflet sa-mi rodeasca
el a crescut in lutul meu uscat.
Nestavilita-i dulcea lui chemare
si ca un drog ma domina mereu
ma-ntreb acum...sunt constienta , oare
ca nu-i sunt eu stapana, el e-al meu?
o sclava ma declar pe vesnicie
si sper sa nu renunte prea curand
nu l-am ales, el si-a gasit domnie
dar in domnia lui traiesc oricand
tu, sentiment in fiecare fapta,
tu, legamant al existentei mele,
sa-mi fii la bine si la rau si-mi iarta
dorinta de-a te sti in toate cele
sa nu-mi pui interdictii, bariere
sa nu-mi clasifici soarta  " ilicita"
fii tu judecatorul meu, dar cere
sa iti probez cat sunt de fericita.
te-am cunoscut si nu te uit vreodata
tu unic sentiment etern dorit
iti multumesc de fiecare data
ca-n suflet trist iubire mi-ai sadit.