te găsesc vinovat
de tot haosul meu
răscoliri fără de somn
furnici tropăindu-mi în piept
gânduri ispitioare
vis răstignit…
de tot ce sunt
şi simt
eşti vinovat!
eu te acuz
de nepăsarea cea mai mare
când am strigat
în toate cele câte zari mai sunt
am implorat
in toate formele
de viaţă şi cuvânt
mi-am răspândit iubirea
în ploi ca firele de praf
le-ai înghiţit
dar tot nu m-ai simtit!
azi te condamn
să-mi numeri fluturii
ucişi de zbor
să-mi numeri clipele
din somnul fără vis
să-ţi fiu eu haos
de iubire născocit
şi să respiri ca aer
praful amorţit
de timp, de tine şi de ploi
să vezi şi tu
ce greu e să faci paşii
în noroi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu