dacă

şi dacă plec de mâine,  nimic nu se întâmplă
nu poartă cerul doliu, pământul nu se-ncruntă
iar lumea mea frumoasă, frumoasă va rămâne,
chiar de voi fi de mâine fărâmă de-a mea lume
si dacă plec de mâine...mâine, oricum, răsare
spre mările de oameni acelaşi fel de soare
şi  luna, dragă mie , oricât s-ar întrista
pentru un singur suflet, nici nu s-ar eclipsa.
De voi pleca de mâine, poate vor plânge unii
ce-şi amintesc de mine, doar unul din nebunii
dar vor uita cu timpul, cum uită un moşneag
oricât de scurtă-i viaţa, timpul merge-n în toiag.
mă veţi uita de, mâine, pornesc pe un alt  drum
uitarea-i omenească,şopteşte-un ulm bătrân
dar eu vă port în toate măcar cât un etern
doar, sufletul, ştii bine, nu-i pe hârtii un semn.