in doua ceruri paralele
de unul stii, iar celalalt
e lacul meu de timp uitat.
In noapte ii ascult framantul,
un murmur rascolindu-mi gandul
in plina zi il simt discret
un plans de munti, tablou perfect.
din albii nori, pierduti in dans,
un vant cuminte prinde glas
si, cu padurea in duet
imi canta dorul in secret...
apele-adanci par adormite,
de zeci de ani fiind pazite
de muntii inveliti in vis,
vechi gardieni cu suflet nins
Batrane lac, prin ce minune
ma linistesti, fara a-mi spune
niciun cuvant? prin ce magie
sunt cum n-am fost nicicand mai vie?
te rog, priveste-ma, batrane
din lumea mea ma-ntorc la tine
cu ochii plansi, fara culoare
aceeasi trista muritoare.
fii tu, tacutul intelept,
al sufletului meu poet
fii vesnic rabdator, senin
ca-i lumea plina de venin.
in oglindirea cerului
esti lacrima pamantului
de astazi iti voi fi aproape
doar ia-ma-n bratul tau de ape.
tu vindeca-ma de-ntristare,
ochilor stinsi da-le culoare!
sa-mi fie chipul poezie
si glasuirea melodie
sa par nascuta din adancuri,
stanca sculptata de alinturi
indura-te, cuprinde-mi mana
ca plec din viata , mi-e totuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu