Frumos stiam dormi pe malul tau in noapte
Frumos visam zambind cand te stiam aproape
Iar cerul noptii tale il oglindeai cuminte
mi-atat de dor de tine, etern fara cuvinte
Pasnic si bland cu mine, stiai sa-mi asculti plansul
De aruncam cu pietre, tu-mi provocai surasul
Dansandu-mi in largi cercuri, cu lacrimi de durere
Eu nu stiam ca suferi, vorbeam doar de-ale mele
De-ai fi rostit o soapta sau de-ai fi lacrimat
De te-ai fi tulburat, de te-ai fi agitat,
Poate intelegeam ce rana iti provoc
Cu gandurile mele si cu tampitu-mi joc
Dar tu ai stat cuminte,mereu te-ai linistit
Doar sa ma vezi senina, atat ce m-ai iubit
eu am umplut cu pietre al tau suflet adanc
jivinele mi te-au golit,eu te-am facut mormant
Pasind pe trupu-ti moale, pamant umed, lutos
imi amintesc cu jale cat fost-ai de frumos
cum ascultam tacerea pe malul tau odata
cum nu-ti stiam eu vrerea!cat sunt de vinovata !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mirela.... sunt atat de pline de emotii poeziile tale ... Nu pot fi citite decat cu sufletul :)
RăspundețiȘtergereAi reusit sa ma faci o particica din sufletul tau :)