Am multe restanţe în viaţă, de multe-ncercări n-am trecut
dar baza mi-o pun în speranţă : învăţ să caştig ce-am pierdut
Prea multe absenţe la vise ce-mi chinuie sufletu-n van
ascund evadări compromise în zâmbetul fals paravan
în dragoste sunt repetentă ţin inima-n scoarţă de lut
elevă deloc eminentă de testele ei n-am trecut
dar vântu-l invoc să-mi adie ca jarul mocnit să-l aprindă
să-mi ardă trecutu-n făclie, regretul să nu mă cuprindă
în flacari sacrifica-mi scoarta de-i timpul de purificare
să fiu absolventă în viaţă nu veşnic restantă-n visare.
eu, acuma ajuns pe pagina .imi place ce-ai scris.
RăspundețiȘtergereAsa ca unui diletant.
promit sa revin, sa inteleg si neintelesul de astazi
multumesc de vizita si semnul de trecere lasat! te astept oricand cu drag si apreciez feedback-ul, impresiile, indeosebi cele despre intelesul neintelesurilor de astazi :)
Ștergere