despre mine

Fotografia mea
Piatra Neamt, Romania
iartă,uită și nu privi-napoi, dacă vrei să valoreze clipa.

Totalul afișărilor de pagină

luni, 8 august 2011

in cateva cuvinte...

Atat de goale-mi suna, cand vreau sa spun ce simt...
sunt, reci, precum un sarpe, in umbra, nehranit...
Desarte , fara forma si fara continut,
imi stau, aliniate, fraze fara vesmant...
Atat sunt de sarace si-as vrea sa fac ceva,
Sa le imbrac in aur, poate-ar sclipi cumva
Le-as pune diamante, sa stiu c-ar cuvanta
si-o clipa de traire, din ce-am simtit candva.
Si de le-as face stele, pe cerul meu de vers,
Tot n-as descrie-n ele intregu-mi univers
Chiar de le-as pune perle, safire, nestemate,
Oricum, nu mi-ar descrie emotiile toate
Cuvinte aranjate, cuvinte fara rost,
mi-ati scris in acte viata, ce teatru trist si prost!
Fara actori, desigur, actorii stiu zambi
doar voi , pe scena vietii, taceri imi veti rosti.
Le simt cum ma tradeaza, complotul lor il stiu
Zadarnic isi fardeaza...fad, tenul, tuciuriu
N-au cum sa-mi lumineze si nu vor colora,
Nicicand a mea poveste, nicicum, simtirea mea
Dar, ca un act de teatru, ma prind in ritmul lor,
si, unul dupa altul, scriu gandul incolor
Stiu ca raman uitate, pe-o foaie de hartie,
emotii ce nu-s prinse doar intr-o poezie
raman  aliniate, cuvinte despartite
ce pot  fi criticate, de nu-s corect citite
Caci, numai cititorul, viata le poate da,
de stie sa patrunda gandul si noima mea.
Deci, cum sa spun , prin ele , de nu le sunt stapana
Ca nu-s la gat margele, in ele imi rasuna
franturi de vis si clipe smulse din timpul meu
inchise-n vorbe terne...ma simti? Acolo-s eu.

amurg...

din nou te frămânţi şi din vis te trezesc
liane de gânduri ce-n gol te-mbrâncesc
absurdul te strigă, te-ntoarce din drum
din patima vieţii respiri numai fum

şi  iar n-ai cuvinte, migrezi spre pământ
cu aripi zdrobite şi visul înfrânt
orbită de teamă  speranţa n-o vezi,
ce noapte te-ndeamnă în beznă să crezi?

nu-s nori ce te-apasă pe umerii goi
nici zori de melasă, doar drumu-napoi
un bulgăr ţi-e sufletul greu de necaz
ai zâmbet de piatră, ce mim fără haz

păşeşti pe pământul de simţuri pustiu
distrugi muşuroaie de dor ce te ştiu
revii în ţinutul de umbre şi stânci
şi lacrimi iţi sapă în ochi răni adânci

atunci şi acum…două lumi paralele
te pierd rătăcind, pendulând între ele
nici zi nu-i, nici noapte…săgeţi te străpung
din vis aruncate…în tine-i amurg

să zbori, să înoţi, nu respiri...încurcată
să lupţi, să renunţi…doar decide odată!
s-alegi între negru şi alb…imposibil
cât beznă-i în gând niciun alb nu-i vizibil!

ţi-e sufletul singur, se zbate turbat
cât pune în cumpănă zborul visat
şi toate speranţele zilei de ieri
ucise, devin tot atâtea poveri

şi iar te frămânţi când din zbor te opresc
liane de gânduri ce-n gol te-mbrâncesc
şi visul ţi-l curmă, mergi fără avânt
departe ţi-e visul şi sufletul  frânt.

duminică, 7 august 2011

visul...

Mă-ndrept către tine lumină timidă în umbre pierdută prin nori şi copaci
mă-ndrept către tine cu trup şi cu minte, cu sufletu-n vânt, rătăcit şi stângaci
mă-ndrept către tine şi calc pe tărâmuri ce nu le-am ştiut fără dragostea ta
mă-ndrept către tine din alte ţinuturi, din lumi răscolite de patima-mi grea
alerg înspre tine schimbându-mi veşmântul, mă-mbrac în speranţe plutind ca un fulg
alerg înspre tine uitându-mi tumultul deschide-mi fereastra la tine s-ajung
alerg înspre tine împinsă de vise, mă-ndrept în neştire spre tot ce-i al tău
alerg înspre tine cu aripi încinse, mă-ndrept spre iubire în zbor sunt un zmeu
las totul în urma desprinsă de mine, nu-mi pasă de pierd, nu mă doare ce uit
las totul în urmă departe-s de lume, să-mi fie uitarea un nou aşternut
o haită de lupi într-un cântec funebru  mă ceartă în noapte,o las bombănind
tu, haită de lupi urli aspru şi negru, eu zbor mai departe un vis împlinind
adie o boare, suavă răcoare, îmi şterge sudoarea, în nori te disting
adie o boare, îţi simt răsuflarea, adie a tine şi pot să te-ating
zbor tot mai abrupt, îţi  sunt tot mai aproape şi flăcări mă-ndeamnă spre tine să zbor
văzduhul l-am rupt în fâşii peste pleoape; răsari peste mine vis mistuitor!

va rog!

Nu ma lasati sa mor si nici sa mai traiesc
Dar, hotarati odata! Ce soarta-mi aprobati?
Oricum si-orice as face,e-atat de nefiresc
Sunt, totusi,om, nu piatra,dar munti-mi par mai frati!

Daca iubesc si spun, iubirea mi-e blamata...
iar daca tac, tacerea mi-e rug si gandul foc
Si nu mai stiu cum ,oameni, sa va fiu om, nu piatra
chiar nu gasiti in lume si pentru mine loc?

Mi-am cenzurat cuvantul si l-am ascuns in noapte
Am inghitit in sec, mi-am suprimat pornirea.
Dar sunt satula, astazi, de rolurile toate
Mi-e dor sa fiu eu insami, sa nu-mi ascund privirea.

si nu  cer absolutul, nici sacre armistitii
doar sa va fiu cu totul, cu bune si cu vicii
eu stiu ca nu-s perfecta,dar cine poate fi?
Nici viata nu-i corecta, dar o tanjiti de vii.

Cum sa va spun mai bine, cand nu ma ascultati?
Zambesc si plang ,in fine, iubesc si sunt,cum stiu...
de ma vedeti doar piatra, macar sa ma sculptati
altfel, devin sub soare nisip intr-un pustiu.


dimineata...

Dimineata, natura, un tablou, mi-a pictat
In culori pastelate, imbinate cu tact
Printre raze voioase, verde crud alintat
Langa galbenul sincer al panselei, baltat
Cu stropi firavi de rosu, trandafirul motat
Isi ridica in soare zambetul parfumat.
Pe un gard, vrabiute, agitate, la sfat
Isi impart complimente intr-un tril zvapaiat
Cata viata si cantec nasc frumosii mei zori
In lumina, descantec, pentru zboruri si dor
Ce senini imi simt ochii si am suflet usor
Simt ca zburd ca un miel printre iarba si flori.
Intr-o zona umbrita, langa via necoapta
O furnica grabita a dat startul la joaca
Un concurs desfasoara printre pietre si apa
Randuit intr-o doara, doar de drag sa se-ntreaca
O petunie alba le priveste uimita
Admirandu-le jocul de o ora trezita...
Iar pisica poznasa de mult somn amortita
Sta intinsa la soare sa mai motaie-o clipa
Totu-i vis si splendoare, ceru-i clar si senin
Si sub mandrul meu soare din cosmar imi revin
uit de lacrimi si doruri, uit si gustul pelin
in tabloul naturii, o culoare devin.

bloguri vizitate

Translate