trecut

nu-i mult de-atunci
pare o veşnicie
pentru că tu şi eu
aveam alt vis
alt cer
azi de plătim trecutului simbrie
în lacrimi
tot nu suntem cei de ieri
ce-a fost a fost
nu vom putea cu vorbe
să înviem ce dus e de atunci
de-am fiinţat în negândite forme
acum nu-i cale între două stânci.
doar râuri de-amintiri pot să inunde
valea pe care rătăceam sfioşi
când două ceruri plâng de noi flămânde
 noi le- amutim pe culmi de munţi stâncoşi.