acum ori niciodată

ştii ce-i acum?
nu-i timp, e tinereţe
înmugurirea unui zâmbet verde
mai crud ca iarba ce în ţarini crede
când îşi înalţă trupul mlădios.
e noaptea-n care orice vis e roz
când curcubee varsă îndrăzneţe
culori în cupe să ciocnim în doi
cu sete de-a trăi un timp frumos.
acum ori niciodată!
nu oricând;
nici mai târziu,
ar fi ca un blestem
ce-ar scufunda Titanicul din noi.
mă sperie destinul unui lemn
şi aerul uscat cu iz de fum
la fel ca timpul,
arderi de acum.
dar  ce-i acum?
din lanţ o altă za...
e o răscruce între nu şi da
oprește-te de nu ştii încotro!
de nu-mi vezi drumul,
lasă-n urma ta
în semn de bun rămas,
crengi de salcâm.