cateva frământări

voi, gânduri nisipoase ce vă cerneţi

pe când un  zâmbet  îmi veţi limpezi?

de vise şi de zboruri ce vă temeţi?

sunt amintiri din ceea ce-mi va fi!

când tulburi sunteţi, ochii mei, ca cerul

sclav norilor,reci păsări cenuşii

pierd din sclipirea stelelor,îngrop eternul

ca papuşari cu lacrimi pământii.

nori ghemuiţi sub pleoape dau în ploaie

spălând obrazul de  al lui păcat

curăţ regrete, zori de colb şi zoaie
dar sufletul bălteşte înecat

aluviuni de temeri fără minte
se-aştern în suflet cu fiece zi

n-o să-mi ajungă marea de cuvinte

să-l pot salva...ce mlaştină voi fi!