treceri

sunt, vezi, în amiaza vieţii
şi mai sunt cu mine eu
bâjbâind în urma ceţii
unde-i visul derbedeu.
râd, am zile, cumpăr soare
chiar de n-am măcar habar
ceasul nopţii are stare
sau e timp, ca noi, hoinar?
merg încet, las urme-n grabă
am ca luna chip ciobit
reci singurătăţi mă-ntreabă
cum, de ce nu te-a iubit?
le-aş răspunde în pereche
de cireşe verde-nchis
nu ştiu, poate-i luna veche
nouă nu-i, că v-aş fi zis..
cum ghicesc în depărtare
bolovani de aşteptări
dau ocol cât o plimbare
în alt an, pe-alte cărări.
iar de simt rânjind apusul,
pân-aici mi-a fost să fiu!
de-s ciresele ca mustul
ai să mă iubeşti târziu.