nimic...

Frange-ti aripile in zbor cand pleci din viata mea …
Sa nu-mi simti sufletul cum se inneaca-n dor…
Sa nu-ti zvacneasca-n tample suferinta grea,
a unei inimi triste zbatandu-se in gol…

Frange-ti aripile cand zbori din viata mea…
Pleaca, distruge tot si nu lasa nimic…
Sa pot uita si eu c-am existat candva …
Sa poti uita si tu cat m-ai ranit...

Sa-ti frangi aripile in zbor de vei pleca…
Pumnalul sa mi-l dai sa ma omor.
Sa uiti c-ai fost candva fiinta mea,
Sa uit si eu c-am fost al tau odor…

Nu vreau sa-ti amintesti c-am existat...
Nici cum ma cheama, nici cat te-am iubit…
Cu aripi rupte, du-te impacat
Si nu privi-napoi …stii bine c-am murit.

Distruge tot cand pleci din viata mea
Si nu lasa in urma ta nimic…
Sa nu-mi cunoasca nimeni dragostea...
Nici ce-am trait ,nici ce-am simtit…NIMIC!

regret...dar sper!

Te-ndepartezi pe zi ce trece...
de mine si de tot ce-a fost.
Te porti din ce in ce mai rece...
Si nicio vorba n-are rost...
Nu ai rabdare sa-mi explici...
si ma tratezi cu nepasare...
Nu inteleg de ce complici
O viata cu minciuni banale?
Si cand zambesti parca mi-ai spune
ca-s pentru tine un nimic...
Iubirea mea e praf in lume...
sufletul meu e gol si mic....
De ce nu poate timpul iar
s-aduca-n fuga lui nebuna,
doar un crampei din tine-n dar,
din tot ce-a fost...o picatura?
il simt al tau suspins ascuns
si zambetul trist si fortat,
de dragul cui? de dor patruns...
de ochii lumii afisat...
dar, oare, ploaia nu-ti sopteste...
Nu-ti aminteste glasul meu?
In ritmul ei, nu-ti da de veste
ca mor fara de tine...eu?
Privind in urma...ce raman?
Pe scena lumii doar un act...
Un rol de sclav fara stapan....
jucat intr-un moment nefast...
Hai, spune-mi iar ca ma doresti,
ca viata ta nu are sens...
ca eu sunt tot ce tu iubesti...
ca eu sunt al tau univers...
si chiar de-ar fi sa minti acum...
in sansa cred si ti-o ofer.
Dar la final sa-mi spui ca tu...
in tot ce-ai spus ai fost ...sincer!

iertare!

Sunt un ratacitor prin labirintul vietii
Sunt doar un cersetor la limita tristetii
Bantui aiurea-n lume…te caut disperat
Imi sting durerea zilnic intr-un pahar crapat.

Stiu, pentru tot suspinul doar eu, eu sunt de vina
imi port in suflet  noaptea, caci tu mi-ai fost lumina
de te-as vedea o clipa, ti-as implora-mpacare
de-ai reveni o clipa, o viata mi-ar fi soare

Privesc din nou in ganduri, in jurul fara rost
mi-e rostul  gol de tine, de tot ce-a fost frumos
plangeam in urma-ti umbra,cu mine-a plans pamantul
dar ai calcat aievea, eu mi-am oprit cuvantul

Atunci sa-i fi dat forma, te-ai fi intors la mine
cat totul avea noima, putea sa fie bine
dar ti-am iertat plecarea ,ce fire pacatoasa
stiam ca-mi plange zarea....si prea tarziu m-apasa

ce daca sunt doar umbra a omului de ieri
pe chipul meu pierdute plang multe primaveri
ce inima  pustie bate din inertie
Doar amintiri pastreaza din ce n-a fost sa fie

de se va naste clipa sa-ti spun ca  te-am iertat
sper sa ma ierti ca-n soapta prea stinsa te-am strigat.

iubire de pamant...

Of, lume, viata poate fi frumoasa
O sansa da-i si vei descoperi
Ce mult, un zambet si un vis, conteaza
Si, in prezent, inca mai poti trai
Cu ochii larg deschisi priveste-n soare!
Prin ploaie mergi si las-o sa te-alinte
Descult prin iarba, mangaie-n picioare
Pamantul ud ce inca te mai simte…
O floare alba fara cuvantare
Admir-o! poarta-n ea atat parfum
ti-l daruieste fara ezitare
doar sa te-opresti putin din al tau drum
Si muntii…muntii mari ca imparatii
Si ei te-asteapta pragul sa il calci.
Copacii verzi, apropiati ca fratii
in freamat de izvor iti murmura… tu taci!
Taci, lume, taci, fiindca a ta vorbire
Distruge munti si ofileste flori
tu sa primesti si sa oferi iubire
si sa-ti respecti pamantul pana mori!

si vei pleca....

Prin fumul de tigara,
pe-acorduri de chitara...
in prag de plina vara,
trecut de mult de seara...
imi strang plangand in brate,
pierdutele sperante...
uitarea nefireasca,
fiinta ne-nteleasa
o va invalui...
si te vei rataci...
si vei pleca departe...
stins in nespuse soapte...
si te vei departa...


iar eu te voi lasa...
cand gandul prinde forma,
cand dragostea nu-i norma,
cand vine dimineata,
pustie-mi va fi viata...
si fara de cuvinte,
retrasa si cuminte,
te voi lasa sa pleci,
pe drumul tau sa mergi...
si-ti voi ierta uitarea,
incet si nepasarea...
e dreptul tau, nesoarta...
nu voi sti niciodata!