anti teza

În viaţă, vrei, nu vrei, paradoxal

e totul complicat şi prea banal

faci totu-n fugă dar rămâi pe loc

şi suflete îngheaţă lângă foc.

E totul trist…noi măşti purtăm râzând

de om sătul de toate şi flămând

de viaţă… doar grimase fără rost!

Toţi suntem genii, nimeni nu e prost

Dar azi, când asortăm un da cu nu

spui că ştii tot dar, spune-mi, ce ştii tu?

Că te-ai născut pentru un timp anume
ai un destin şi, mai presus, un nume
faci tot ce poţi… normal! să faci mai mult
n-ai fi putut, oricine-ar fi cerut!
Deci, cum să schimbi o lume-n care-ai fost
nici singur geniu şi nicicum un prost ?
mai bine fugi, chiar de rămâi pe loc
paradoxal, norocu-i nenoroc!
Ce vină ai? Niciuna, doar eşti om
şi-n timpul tău, iubirea-i un sindrom!