fără ecou

iubesc!

strigam cerului îmbâcsit

de sunete fără ecou

iubesc!

strigam, ca și cum

inventasem eu

cuvântul, 

sentimentul,

strigătul,

mult înaintea tuturor.

ca lupul mi-am trimis

ecoul către lună,

patrunsă de fiori,

minţindu-mă că nu e surdă,

minţindu-mă  ca -mi va răspunde,

minţindu-mă ...

of, lupi  nebuni

și eu, ca voi

când vom pricepe  că iubirea

nu va găsi nicicând răspunsul

în cuvânt? 

Tribut

trecut de miezul nopţii, plin de stele,

întregul cer părea că doarme dus

când l-am privit, furiş, printre perdele

ademenind o stea cu un surâs.

cu ochii negri, zări  înfuriate

m-au acuzat că le-aş fi jefuit

şi, ca să-mi fie zilele iertate,

m-au condamnat la zâmbet infinit. 

de gestul meu şi luna, indignată

-ea, care niciodată n-a răspuns-

mi-a interzis să o mai chem în şoaptă

şi printre nori degrabă s-a ascuns.

în scâncet de durere sugrumată,

am înghiţit în sec şi am închis

ca pe-o fereastră de-aminitiri pătată

încă un vis ce nu s-a vrut doar vis.

Sunt vinovată! mi-am sfidat destinul,

gândind că voi avea o stea a mea;

dar n-am prădat de frumuseţi seninul,

sunt vinovată doar de a visa.

plătesc, de-aunci, tribut până la moarte

zâmbind când ochii-mi plâng a "nu se poate".

fruct interzis...

Râzând, mi-am scuturat de ploaie gândul şi zilele murdare de nămol
mi-am binecuvântat întreg pământul redându-i soare şi un vânt domol
dar mi-am însămânţat iubirea-n straturi şi am udat-o cu speranţe dulci
fără să ştiu că miile de-oftaturi vor rupe rodul agăţat pe rugi.

De dor mânată mi-am plivit răsadul să-mi poată respira în voie vis
dar n-am putut sa-ndepărtez hazardul…pe rug străine plante s-au întins.

Înăbuşit de frunze-otrăvitoare, fructul iubirii s-a retras slăbit

mâncat de viermi şi vorbe trădătoare, în mucegaiul nopţii învelit.

Grădina rourată plânge-n straturi sufletul copleşit de bălării

îndoliată, prefăcută-n haturi renuntă la dorinţa de-a rodi.

De negre gânduri şi de disperare, am genuncheat în ţărna dezgolită
fructului mort i-am implorat iertare, în pumni strângând tulpina-i vestejită
şi mi-am jurat sortiri necruţătoare, un vis întunecat de nori şi ploi -
destin fără iubiri, lipsit de soare, înmormântat în voaluri de noroi.

Genunchii scrijeliţi prind rădăcină. În sânge, răstignită pe pământ,
cu unghii rupte, pline de ţărână, îngrop ”adio” - ultimul cuvânt-
în palmele grădinii fără viaţă, prin buruieni, sub sălcii de regret
şi pe o scândură îţi scriu prefaţă :  sunt cauza ucisă de efect!

soim

Eu nu ştiu să-ţi urc piscul agăţat de soare
bâjbâind printre muşchii de pământ umeziţi de nori  picuraţi de un şoim
ce şi-a pierdut sensul în rotocoale de vise şi spirale de dor
nu căutam o floare în colţul lumii…

Eu nu ştiu să dorm în umbra firavă a stelelor smălţuite
pe paharul străveziu al infinitului ameţit de iubirea unui şoim
ce şi-a pierdut sensul în rotocoale de vise si spirale de dor
nu cautam o stea în cupa lumii…

Eu nu ştiu să m-agăţ în coama ferigilor zburlite în nuanţa smaraldului şmirgheluit
frământate de vânturi vagaboande, fără memorie şi chip
sărmane spirite frustrate răzbunătoare pe tot ce are formă şi viaţă
nu căutam verdele lumii…

Eu nu ştiu să-ţi sorb roua îmbujorată de răsărit
din pânza norilor ţesuţi în rotocoale de vise pe coama ferigilor bântuite
din umbra stelelor timide  zburând către piscuri  în spirale de dor
îmi căutam sensul în lume.

somn usor!

mi-e somn…dar nu mi-e dor de perne

si dorm...pe-o banca invelita,

de multe vise si, devreme

sub bolta calma, amortita

mi-e somn ...si casc molipsitor

si-mi paraie oasele-ntinse

ma dor picioarele...ma dor

si talpile de dor cuprinse

mi-e somn..si somnul imi cuprinde

ochii ingreunati de zi

pe umeri, noaptea mi se-ntinde

si dorm...un somn din alte mii

si dorm...pe patul meu de lemne

sub cerul limpede, cristal

ti-am spus ca nu mi-e dor de perne

mi-e somn si-atat...un somn banal

mi-e somn, plamanii rad de fericire,

de aer sarutati, curat...

sfiit, trupul imi  tremura de bine

adorm...mana mi-e perna, banca, pat

demult ...visam sa dorm afara,

pe-o simpla banca, intr-un parc

si-acum, adorm...in miez de vara,

un somn senin, cum am visat.

cascand si el de oboseala,

vantul adie, vrand sa-mi spuna,

sa dorm, sub cerul meu de smoala

un somn usor, o noapte buna!