intr-o poza

Rasfoind o carte veche,printre doua pagini negre,
singura, fara pereche, o poza statea de veghe...
si in ea, un copac verde...printre frunze... nu se vede,
stiu, era o inimioara,desenata intr-o vara
pe batranul trunchi sculptata,de noi doi, de mult, in dalta...
Scrijelita din iubire , inimioara mea subtire,
parca plange in nestire,tot uitandu-se la mine...
Spune ca-i par abatuta si ca mi-i privirea bruta,
ca mi-e zambetul de gheata...ce-o fi fost pe a mea fata?
Eu credeam ca pacalesc,daca pot sa mai zambesc...
Cum sa stiu ca ea cunoaste, cata suferinta-mi paste
Sufletul posomorat, de pustiu si de urat?
Si ma-ntreaba ea, de tine...Ce sa-i spun, ii spun de bine...
Ca esti inca langa mine si ca zilele mi-s pline
De iubirea ce-o stiam , cand pe trunchi o desenam...
Ma priveste indelung...inchid ochii sa-i alung...
Privirea sfredelitoare...insa ea, staruitoare,
oftand greu imi spune trista...”Iarta-ma , dar nu exista
om iubit cu ochii goi...ce s-a intamplat cu voi? »
Lacrimile mi se-aduna, intr-un suflet ma ingana...
« Am uitat sa ne iubim...am tradat tot ce simtim...
Timpul nu ne mai asteapta...si ni-i ziua masurata...
Ne privim far’ a vedea ...ne vorbim far’ a spera...
Ne-am racit, ne-am ratacit...si ni-i simtul, azi, golit...
Nu mai credem in visare...si fugim de-a ta chemare...
ne ascundem in probleme...si de tine n-avem vreme...
Ce sa fac, tu , inmioara, daca timpul ne omoara?
Eu as vrea, si el ma stie...dar nu pot, ca mi-e pustie
Inima ranita ieri, de refuzuri si taceri...
Nu mai simt sa fiu iubita...nu mai vreau sa fiu mintita...
Cand el nu ma mai suporta...cum sa-i mai zambesc in vorba?
N-are sens, nu-i vad folosul...viata mea s-antors cu dosul...
Dar ma bucur pentru tine, in copac iti sade bine...
Frunzele-i sunt verzi intr-una...parca vad cum rade luna...
Ce frumoase amintiri...ce puternice simtiri,
stau pastrate intr-o poza...un pic galbena si roza...”
Inchid cartea ruginita, de mult timp nerasfoita...
s-o citesc in alta zi, cand voi mai putea simti...
stiu ca am o inimioara, desenata intr-o vara,
ce m-asteapta s-o privesc ... de noi doi sa-i povestesc...

pentru noi

S-au stins lumini în ceruri pentru mine
şi luna palid felinar în noapte
zâmbeşte straniu plină de mâhnire
împărăţind în golurile-nalte.

Absurde ploi revărs într-o privire
îngrămădiţi în orizont curg norii
sub cerurile-nchise pentru mine
vulturi flămânzi îmi ciugulesc fiorii.

Soarele meu şi-a construit cetate
mutându-se  în altă galaxie
prea iute s-a retras şi prea departe
de-al meu cuvânt nu a mai vrut să ştie

Pământul ce mai ieri mi-a primit pasul
reavăn, odată, azi, pietrificat
refuză urmei să-i redea răgazul
nepăsător, şi umbra mi-a trădat.

Măcar de-aş fi avut aripi de înger
aş fi pornit spre infinitu-albastru
spre alt tărâm,pe coasta unui fulger
mai împăcată decât un sihastru

Dar pentru ce şi pentru care faptă?
Păcatul meu a fost să-ţi aflu chipul
Pedeapsa mea? Goniţi-mă dindată,
departe de voi toţi, uitaţi-mi timpul!

Chiar de n-am aripi voi zbura cu gândul
când zborul meu eşti tu, fără cutume
şi voi pleca, săpaţi-mi, deci, mormântul
căci liberă voi fi plecând din lume

pe noul meu pământ  tu-mi vei fi soare
lumea nu vreau s-o ştiu, mă întristează
Iubirea ne va fi mântuitoare
sub ceruri unde stelele  dansează

chiar de voi regreta privindu-mi scrinul
eu de suspinul lor  n-am trebuinţă
nu le-a păsat când mi-au blamat destinul
de ce să-mi pese de a lor căinţă ?

au aruncat cu pietre grele-n mine
m-au judecat ca pe un hoţ în piaţă
lor să le fie, nu mie, ruşine
nu eu am am inventat iubirea-n viaţă

da, voi uita de ei şi de-a lor lume
când voi pleca din temniţa  de-argilă
mă voi desprinde foc dintr-un cărbune
voi exista...n-am grijă de-a lor milă !

vis de floare

Azi am furat din curcubeul viu
Doua culori: frez si portocaliu
Si in vesminte le-am pictat cu drag,
Sa-nvioreze sufletu-mi beteag
Vreau sa ma molipsesc de-a lor culoare
Vie sa par, sa seman cu o floare
Poate ma va zari mandrul meu soare
Si, in lumina lui , fara nicio-ntrebare,
Voi inverzi sfioasa, senina si frumoasa
Si pana-n prag de seara, voi fi a lui mireasa
In frunze-l voi cuprinde,tacuta si cuminte
si-l voi iubi fierbinte, fara gand sau cuvinte
si-n zori, fara de vina, ma voi spala cu roua
sa il primesc curata, pentru o viata noua

imi pare rau

Frumos stiam dormi pe malul tau in noapte
Frumos visam zambind cand te stiam aproape
Iar cerul noptii tale il oglindeai cuminte
mi-atat de dor de tine, etern fara cuvinte

Pasnic si bland cu mine, stiai sa-mi asculti plansul
De aruncam cu pietre, tu-mi provocai surasul
Dansandu-mi in largi cercuri, cu lacrimi de durere
Eu nu stiam ca suferi, vorbeam doar de-ale mele

De-ai fi rostit o soapta sau de-ai fi lacrimat
De te-ai fi tulburat, de te-ai fi agitat,
Poate intelegeam ce rana iti provoc
Cu gandurile mele si cu tampitu-mi joc

Dar tu ai stat cuminte,mereu te-ai linistit
Doar sa ma vezi senina, atat ce m-ai iubit
eu am umplut cu pietre al tau suflet adanc
jivinele mi te-au golit,eu te-am facut mormant

Pasind pe trupu-ti moale, pamant umed, lutos
imi amintesc cu jale cat fost-ai de frumos
cum ascultam tacerea pe malul tau odata
cum nu-ti stiam eu vrerea!cat sunt de vinovata !

cuvant fara cuvant...

E trist…ajung pe-acelasi drum inchis
E trist cosmarul cu priviri de vis
E trist sa lupti mereu cu-acelasi gand
Sa pierzi mereu si sa tot mori sperand.

E greu, mi-e imposibil sa m-ascund
E greu, si lacrimile m-au lasat pe rand
E greu, cat sa mai cred ca intr-o zi inving
ce sa castig, cand nu mai vreau nimic.

Nu stiu cum fac de fac totul pe dos
Nu stiu cum vad uratul ca-i frumos
Nu stiu  nici ce stiam sa fi stiut
Dar stiu...m-am amagit de la-nceput

Regret...eu, care nu credeam in el
Regret… eu, care ma luptam cu zel
Regret ...dar azi regretele n-au rost,
Nu-mi iarta gandul tainic, pacatos.

Iar pierd...si mi-am promis ca nu mai joc
Iar pierd...in jocul vietii n-am noroc
Iar pierd...am pariat cu dragostea
si pierd...ma pierd si eu cu tot cu ea.

E trist...ajung de unde am plecat.
E greu...zadarnic simt ca am luptat
Nu stiu cu ce-am gresit, ce-am provocat
Regret dar pierd din nou tot ce-am jucat..