ieri

azi, ce-aş fi fost de nu-ţi ştiam iubirea?
ce-i creanga fără verde frunza ei?
iar trupul meu, trunchi putred,
strâmb din glezne,
de n-avea suflet,
cum ardea mocnit...
ce-aş fi fost eu, de ieri, lipsindu-mi rostul
m-aş fi adăpostit sub primul gând
şi-n cerul gurii nu ştiu cărei zile
mi-aş fi pierdut şi umbră
şi-al ei drum?
ce voi mâine, chiar nu pot a spune
dar ard, în trup, un suflet cu scântei
e luminos, e verde, are umbră
zâmbesc...
curând voi fi un cer de-o zi de ieri.