preschimbare

începi a-mi umple golul cu simţire
cuvinte verzi frământă lutul amorţit
îmi peticeşti pe rând
intrările, ieşirile, durerile
goleşti chiar vidul de-al său vid...

curând 
nu vor mai fi atât de multe găuri 
prin care sufletul mi l-ai văzut
pierzându-se
poate că vei zâmbi o clipă sau o zi
privind ce-au făurit mâinile tale
dar să nu uiţi nicicând
că lipsa golului 
nu e totuna stării de deplin.

când sufletu-i livid
şi timpul de refacere
prea lung
se face că-i mereu puţin
prea puţin lut.
si sentimentul ciung.