în universul meu nu există distanţe
nici oameni,
doar suflete
cuvântul e un mim stângaci
al gândului,
poet prefăcut
ascultă-te şi nu vei mai avea nevoie de el!
aici, legea şi timpul încă nu s-au inventat
suntem culori
şi umbre cu priviri de om
dar, mai presus de toate, suntem
zâmbete
şi stări de negăsire
când amânăm iubirea
ca pe-un timp al omenirii
nu te lovi de un perete milimetric
ce poate naşte ziduri!
şterge-mi suspinul gândului sinucis
în ştreangul tăcerii
rămâi culoarea în care ne-am regăsit
dilatând universul către plus infinit!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu