nimic din ce-am simţit n-a fost real
amăgitoare toamnă agonie
mi-a smuls din suflet lacrimi de opal
din ce-am visat nimic n-a fost posibil
nimic din ce-am simţit n-a fost firesc
m-am inventat în timpul insensibil
când vântul nu-mi permite să plutesc.
reci nopţi de cuarţ îmi dăruiesc nesomnul
şi nu mai pot la tine să ajung
puteai în vis să-mi fii...ştiai sincronul
plutirii noastre...azi mi-e zborul ciung.
dar vina ţie nu îţi aparţine
tristeţea ochilor tomnatic ne-a cuprins
departe vom privi o zi de mâine
n-a fost să fie...timpul ne-a învins.
curgi toamnă în luciri nepământene
curgi şi îmbracă-mi sufletul cuprins
de neiubire....zboruri stinse-n perne
tot ce-am avut...nimic mai mult...doar vis.
curgi... cât vei curge să-i aduci aminte
am existat cand el nu m-a ştiut
am fiinţat în forme negândite
dar fără suflet nu-s decât alt lut.
un înger urmărit de ploi stigmate
împotmolit în nori de necuvânt
oricate aripi ar avea nu poate
să zboare singur în al iernii vânt.
din ce-am avut nimic n-a fost să-ţi fie
îngerul meu nu te-a putut găsi
e mult prea rece toamna ta târzie
nu-i timpul meu de vis şi poezii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu