Mi te-aş prinde-n piuneze, fix de muchiile vieţii,
ca pe-o hartă creionată de un spiriduş nostalgic,
vrând să schimbe nefirescul într-un nefiresc posibil.
Mi te-aş colinda agale fără temeri, fără grabă,
să-ţi cunosc orice potecă şi s-o însemnez în roşu,
cu săruturi presărate din desaga de sub coaste.
Şi, pornind călătoria în ţinuturile calde,
aş lua cu mine tolba şi săgeţile speranţei,
să ţintesc punctele negre ce-ţi întunecă privirea.
Străbătându-ţi tot pământul mi te-aş şti cu mult mai bine
şi-ţi voi recunoaşte urma, când mă vei paşi cu gândul
înroşită de săruturi şi ocheade-nseninate.
Căutându-ne destinul printre linii deşirate,
vom opri din fugă trenul spriduşului romantic,
să ne odihnim iubirea în vagoanele de basme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu