să fim senin

nu-mi plânge, suflete, îţi spun, nu-mi plânge
din ochii tăi seninul moare-n stropi
în ploaia vieţii pari un nor ce-şi frânge
timpul grăbit să fie bălţi în gropi!

doar ştii că ploaia când va fi să vină
un singur nor nici nu-l va observa
de ce ţi-e lacrima de temeri plină?
nu plânge-ţi spun, nu te întuneca!

vremuri de ploi îţi vor veni din urmă
când gropi te-or cere lăcrimând să pleci
vei regreta că-ţi fulgeră şi tună
în ochi ce nu se vor de viaţa seci.