doar un cuvânt

te-ntrebi cum vorbesc doar de vise
când visul e tot ce mai am?
străine, ca negre narcise
mi-s ochii de-al vieţii alean.
te-ntrebi de ce tac a povară
ce taine în nopţi am închis?
vezi bine, când totu-i să piară,
nu ştiu mai nimic bun de zis...
te-ntrebi şi mulţi alţii ca tine
de suntem din lut numai lut?
atât suntem toţi ca oricine
când sufletu-i doar un cuvânt!

gânduri

e vremea să rămân cât mai puţin
prin lanuri de aducere aminte
pe unde maci cu buze de satin

şoptesc, roşind, simţirea în cuvinte...
e vremea ca din ce în ce mai rar
să umblu pe cărări cândva umblate
nu vreau să uit al visului hotar
să fiu un timp,aş vrea, de se mai poate.
iar de mă pierd în bezna dintr-o zi
măcar pot spune că m-am străduit
să mai respir, chiar dacă îmi vei fi
un lan doar de regrete înroşit.

motiv de fericire

nu mai fi trist
chiar nu-i nimic pierdut,
până şi viaţa-i doar un împrumut...
vraf de iluzii

ce te mint mereu
cum că-i ceva din tot ce nu-i
...al tău!
nu mai fi trist şi nu te ocărî!
lasă doar cerul să-şi adune nori;
acolo-i locul lor,
nu-ţi mohorî
privirile cu vise ce n-au zori!
e trecător...
e-atât de trecător
orice gândeşti că ar dura pe veci;
poate doar sufletu-ţi va fi nemuritor,
de nu-l vei pierde-n lumi
şi vorbe seci.
nu te-ntrista,
zâmbeşte că exişti !

nu chiar orice

de-ar fi să-mi spui
că nu mai pleci de mâine,
că noaptea-mi va fi zi şi nu invers,
că vom rămâne

suflet lângă suflet,
o poezie dintr-un singur vers,
că nu-s finaluri în a noastră lume,
nicicum dezamăgire şi tumult,
numai iubire şi nimic mai mult
aş înlemni
şi timpu-n loc mi-ar sta
orice-ar mai fi
totuna le-aş afla;
mi-aş îngropa
dureri de-alaltăieri
şi fluturii cu aripi de tăceri
ce s-au zbătut
în gol de mângâieri
până le-au rupt...
de toate aş uita
când licurici de gânduri amorţiţi
mi-ar învia în ochi ce-i ştii cuminţi;
atunci
să-mi spui orice,
orice, doar să nu minţi!

nu totul trece...

nu mi-ai privit măcar o dată zorii
ce-nmugureau în cerul unui vis!
nopţile m-au cuprins de-atunci...
şi norii,

cu vijelii de gânduri, m-au învins.
în ochii tăi ca două lacuri calme
se oglindeau înstrăinări lucii
nici n-ai clipit!
cu sufletul în palme
te-mbrăţişam...
de-ai fi ştiut privi!
mă-ntreb şi azi,
când timpul mi-e ruină,
cum ai crezut că voi uita uşor?
de n-aş avea privirea de rugină,
m-aş amăgi
că-i totul trecător.