nu chiar orice

de-ar fi să-mi spui
că nu mai pleci de mâine,
că noaptea-mi va fi zi şi nu invers,
că vom rămâne

suflet lângă suflet,
o poezie dintr-un singur vers,
că nu-s finaluri în a noastră lume,
nicicum dezamăgire şi tumult,
numai iubire şi nimic mai mult
aş înlemni
şi timpu-n loc mi-ar sta
orice-ar mai fi
totuna le-aş afla;
mi-aş îngropa
dureri de-alaltăieri
şi fluturii cu aripi de tăceri
ce s-au zbătut
în gol de mângâieri
până le-au rupt...
de toate aş uita
când licurici de gânduri amorţiţi
mi-ar învia în ochi ce-i ştii cuminţi;
atunci
să-mi spui orice,
orice, doar să nu minţi!