doar vis

de ce te tot visez? n-ar trebui
când, vieţii mele, crez n-ai vrut să-i fii!
de ce mă  mint, sperând că de nu-i zi
va fi o noapte când mă vei iubi?
port de prea mult în straie de tăceri,
cu ochi pierduţi pe-un drum spre nicăieri,
un suflet pribegind prin aşteptări
cu tolba lui de vise şi uitări.
l-aş face vinovat, numai de-ar fi
că-i pasăre de noapte, nu de zi
dar nu e vină, mai curând un chin
că-i doar de tine-n orice timp prea plin.
şi mi-am promis, zadarnic, să nu dorm
să-ţi urc absenţa pe al nopţii tron
dar mi-ai domnit  în suflet peste zi...
când  tot ce ştiu e doar a te iubi.

de-acum adorm,
de-o viaţă mi-e tot  somn...