gânduri

e vremea să rămân cât mai puţin
prin lanuri de aducere aminte
pe unde maci cu buze de satin

şoptesc, roşind, simţirea în cuvinte...
e vremea ca din ce în ce mai rar
să umblu pe cărări cândva umblate
nu vreau să uit al visului hotar
să fiu un timp,aş vrea, de se mai poate.
iar de mă pierd în bezna dintr-o zi
măcar pot spune că m-am străduit
să mai respir, chiar dacă îmi vei fi
un lan doar de regrete înroşit.