să fii !

Nu esti nenorocit, n-a fost asa sa fie!
Nu fi nenorocit, nu-i viata complicata!
N-ai fost adus pe lume ca simpla jucarie,
ai fost dorit de mama si asteptat de tata!

Si ai avut momente de bucurie dulce...
stii...ai trait la maxim, gustand savoarea ei...
dar ai ales gresit, un drum, la o rascruce...
si ai pornit, agale, fara sa stii ce vrei...

Nesansa, nenoroc sau ghinion de-i spui,
nu ti-a pandit traseul pe care l-ai urmat.
tu te-ai oprit pe-o treapta, pe scara nimanui
si-ai cautat nesansa sa-ti fie aliat.

Nu esti nenorocit, n-a fost asa sa fie!
Nu esti nenorocit, nu viata-i complicata!
N-ai fost adus pe lume ca simpla jucarie,
ai fost dorit de mama si asteptat de tata!

Esti un nenorocit pentru ca ai permis
sa ti se-ntample lucruri ce nu s-ar fi-ntamplat,
de n-ai fi fost in ganduri atat de indecis...
si-n goliciunea clipei nu te-ai fi plafonat...

Esti un nenorocit, pentru ca-ti place astfel...
De nu, schimba-ti gandirea, deschide-ti ochii tristi!
Modifica-ti prezentul, fa-ti viitorul altfel!
Nu astepta schimbarea...nu stie ca existi!

Dezbraca-te de tine, cel care crezi ca esti!
Priveste-te mai bine...fii cel ce te-ai nascut!
Nu te opri pe-o treapta, crezand ca obosesti!
Crede mereu in maine ...ai multe de facut!

Sa nu te crezi iar singur, sa nu te pierzi cu firea!
Cu tine-i tot pamantul, primeste-i, azi, iubirea !
Auzi a lui povata...el stie sa reziste
Oricarui vant din fata, oricarei clipe triste!

Nu-ti mai lasa momentul la voia intamplarii...
E-al tau evenimentul...e timpul razbunarii!
Razbuna-ti ceasul scurs...scapa-l de nepasare!
Nu-l plange ca s-a dus...ai viata la picioare!

Salveaza-ti ziua care in zori deja mijeste!
E timpul tau! Fii tare! Iubeste si traieste!

ultima toamnă

Mă sperie toamna ce-mi mătură gândul

umbrindu-mi pământul cu vise uscate

cad frunzele-n şoaptă  pe rând înnoptându-l

din crengile-mi roase de timp înnodate

Nu vreau chipul palid în seară să-l scutur

dar verdele zilei mi-l pierd în durere

vin ploi fără suflet pe umeri duc vânturi

golaşe aleargă speranţe-n tăcere

îmi scârţâie trunchiul şi scoarţa îmi crapă

slabită de patos  îmi simt rădăcina

mi-e sete de viaţă dar toamna mă-ngroapă

lumina mi-o frânge,  mă strânge şi tina.

Sărut obosit  a mea sevă ce-mi curge

cu trup fără vlagă, secat mă frământ

mi-e teamă că ultima toamnă mă duce

şi lemn pentru foc voi ajunge curând.

amintire

Povestea un om odata, ratacind in ochii mei
"fara aura si aripi, fara stele si scantei,
m-am nascut in noaptea rece, tremurand de slabiciune
ca un tipat al nefirii, fara un destin anume...
crude moase m-au curtat dar nu m-am pierdut cu firea
timp de lacrimi insetat mi-au menit, sa stiu  mahnirea.
Treaz, in ceas fara lumina, sufletul deschis ca ochii
privea fara sa-si revina: prinsi in somn pareau cu totii.
Am deschis, in noapte, usa, infruntand sub cerul gol
fara stele, fara luna, fara ingeri in sobor,
intunericul albastru de taceri impresurat;
(paream ultimul sihastru  pe pamant abandonat,
respiram un aer aspru, somnul mi-apasa pe gene)
<<dorm cu totii...
-de ce, lume, te-ai culcat asa devreme?
ai ales tacerea noptii, ratacindu-te in ea...
chiar au adormit si sortii? sau e asta soarta ta?
nu pricep cum, omenire, ai pierdut orice speranta
cum sa fac sa-ti vii in fire? e prea noapte, e prea ceata
impregnata cu tristetea de pe chipurile voastre;
si, greu, sufletu-mi ofteaza prin tacerile ramase..>>
Ingrozit de golul lumii, naucit de-atat pustiu,
implor cerul sa-mi ajute, cat nu-i inca prea tarziu.
de o raza am nevoie, de un zambet si-un cuvant
sa pot  face lumii mele dimineata pe pamant
s-a trezi, sa fie iara lut cu  sufletul drept scut
n-o lasa, te rog, sa piara! da-i al doilea inceput!
aminteste-ti de iubire... cerule,vei straluci
cand, in ochii de copile, stelele-ti vor multumi!"
cam asa spunea batranul o poveste cum n-a fost
-de la el stiu ca in viata doar iubirea iti da rost!-

despre iubire

Mi-e teama de-un colaps emotional,
revendicat de drept, cu demnitate,
de sentimentul subjugat real
in zilnica-mi iubire pentru toate.
L-am umilit, l-am pus stapan pe dor.
l-am sufocat, dus la extremitate...
i-am poruncit, am fost  un dictator,
si vinovata sunt ...dar am dreptate...
l-am obligat sa-mi fie el pedeapsa?
Cu fermitate spun, nu l-am chemat
el a ales in suflet sa-mi rodeasca
el a crescut in lutul meu uscat.
Nestavilita-i dulcea lui chemare
si ca un drog ma domina mereu
ma-ntreb acum...sunt constienta , oare
ca nu-i sunt eu stapana, el e-al meu?
o sclava ma declar pe vesnicie
si sper sa nu renunte prea curand
nu l-am ales, el si-a gasit domnie
dar in domnia lui traiesc oricand
tu, sentiment in fiecare fapta,
tu, legamant al existentei mele,
sa-mi fii la bine si la rau si-mi iarta
dorinta de-a te sti in toate cele
sa nu-mi pui interdictii, bariere
sa nu-mi clasifici soarta  " ilicita"
fii tu judecatorul meu, dar cere
sa iti probez cat sunt de fericita.
te-am cunoscut si nu te uit vreodata
tu unic sentiment etern dorit
iti multumesc de fiecare data
ca-n suflet trist iubire mi-ai sadit.

o pata...

Rece durere-mi pune stapanire,
Pe ochi, pe suflet si pe gandul greu…
Ce neagra-i ziua si ce gol e “ maine”,
Stiind ca-n viata ta nu mai sunt eu…

Aveam, candva, un loc al meu, in tine…
Acum... un nor deasupra lui domneste…
Intunecat, te-ascunzi de-a mea privire
Si-n locul meu, alta iubire creste…

Aveam un ritm…batut de doua tobe…
azi, ritmul nostru, stins, nu mai rasuna…
Te eschivezi, raspunzi in doua vorbe…
si ma transformi, incet, intr-o minciuna…

Sange-ti eram, infierbantandu-ti trupul…
Astazi ma scurg…prea mult ma vrei plecata!
O rana ti-ai deschis, numai sa-mi piara timpul…
si, supta de pamant, raman atat…o pata!