paşi

de-ai şti ce simt,
de-ai şti cum calcă vântul
peste copaci ce se apleacă de dureri
de-ai şti ce goală-şi simte zilnic piatra
inima-n care se sculptează ancorări,
de-ai şti cumva ce greu e colierul
tăcerilor ce-l port zălog zâmbind
de-ai şti ce simt
când te privesc, minune,
îndepărtându-te de tot ce mi-e pământ...
de-ai şti ce simt,
poate ai reveni.