doina depărtăriii

poate cândva ne vom putea iubi
ca două flăcări din acelaşi foc
ca două lacrimi din acelaşi ochi
ca două mâini dintr-un acelaşi trup.
poate cândva zeii ne vor privi
şi vor vedea o stâncă şi-un izvor
sau bradul ars cu ramul înverzit
pe care-a poposit întâmplător
un singur corb  cu dorul lui în cioc.
poate cândva noi doi ne vom zări
prin lumi ce-aleargă să nu stea în loc
pe drumuri vechi, din pietre ce ne ştiu
iubindu-ne din veacuri prea târziu.