gânduri de verde

of, alb şi roşu mărţişor
de inimă-mpletit cu dor
cum să te prind, în pieptul cui
să nu rămâi al nimănui
cum pieptul meu aşteaptă-n van
fir alb şi rosu an de an...
vin primăveri si pleacă iar
cu tot cu verdele ştrengar
şi veri şi toamne, toate pier
pe-aceleaşi drumuri de tăceri
doar paşii mă surprind valsând
în ritmul unui dor nătâng...
of, mărţişor, cusut uşor
în alb şi rosu plin de dor
pe mâna cui să-i fii însemn
când însuşi visul e blestem
şi chiar speranţele se cern
în alb şi roşu tot mai tern?