Vindecare

de vreme ce m-am împăcat cu mine

nimic nu mă mai poate tulbura

vântul e vânt,

moartea e moarte,

ziua

e doar o altă zi, nu altceva.

tăcerile sunt altfel de cuvinte

ce nu le-auzi

dar le-nţelegi deplin

în felu-ţi sibilin

calci pe morminte

cicatrizând o rană cu venin.

de-o vreme mă aud mai clar pe mine

şi glas dau sufletului mut

ascult...

dar toţi uităm,

uitaţi orice minune

doar gânduri putrede mai scârţie-a trecut.

de ce uităm?

poate pentru că doar uitarea

e-acel suspin a tot vindecător

ce mai învie zâmbetul

- iertarea

trecututului, de zori nimicitor...

devreme ce m-am împăcat cu mine

nici de trecut nu vreau să ştiu,

doar zbor.