cer

te cer, cerului, te cer
zilelor pustii de ierni
câmpului muţit de ger
muntelui privind de sus
flacăra dintr-un apus,
vorbelor ce nu le-am spus,
timpului ce ni s-a scurs.
te cer, gândului, te cer
clipei ce se-mbracă-n ieri
verdelui din primăveri
şi absurdelor tăceri...
te cer, visului, te cer
fii un azi ce mi-ai fost ieri
fii şi mâine un alt azi
înger ce n-ai cum să cazi
tu necaz, tu bucurie
fii tot ce n-ai fost să-mi fie
numai fii
din nebunii
acel fel de nebunie
ce mă-nvie
şi-o tot cer.