sâmbătă, 2 februarie 2013

contrast


să spun, nu mi-e uşor, las urmă
de câte ori alerg să fug
iar alergarea ce mă curmă
e bâlbâiala ce-o îndrug.
absurd contrast de sentimente
sfârşeşte zilele pe rând
delir de gânduri, puf şi pietre
strigăt de mut, oftat în vânt!
înaintez, oricât aş bate
pasul pe loc, greu de-amintiri
răsuflu-a viaţă cât se poate
ca un balon prin trandafiri.
dar cât respir, e loc de mâine
chiar dacă mâine e doar vis...
cum să mai sper într-o minune
când azi abia de cred ce-i scris?

4 comentarii:

  1. „balon prin trandafiri...” frumusețe care rănește, sau chiar ucide plutirea, înălțarea... cu admirație!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc, Mihai, pentru prezenta pe blog si simtirea cuvintelor!

      Ștergere
  2. iubesti adevarul si-l cauti cu perseverenta, nu-ti place sa te minti si sa fii mintita, esti drastica uneori cu tine - fara spirit autocritic nu exista evolutie...ai un contrast superb de sensibilitate si forta, speranta si vise ....pana la stele dar si dorinta de a intelege unde ne pierdem atunci cand bajbaim pe cararile vietii pentru un timp oarecare, cand lumina care ne calauzeste catre acele vise paleste sub povara unor zile mai putin bune ca sa nu zic altfel. Mihai are dreptate, balon prin trandafiri este esenta acestei poezii. invatam greu sau deloc sa ne pazim visele de tepi, paleste uneori soarele care ne calauzeste....dar DOAR pentru un timp! ai toate motivele din lume sa speri intr-o minune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mi-ai adus un zambet de dimineata,Nicu! multumesc pentru analiza pe care mi-ai facut-o, tinand cont de faptul ca deductiile tale au la baza doar ceea ce ai citit pe blog. De asemenea, iti multumesc si pentru optimismul transmis in partea de final a comentariului! interesante observatii, frumoase cuvinte....multumesc!

      Ștergere