ruine

ştiam ca prin minune
să dăm dezastrului alt sens...
tu exersai demolându-mi sufletul,
eu, ancorându-l de iluzii,
îl reclădeam în lumi imaginare,
lipind  crâmpeie dintr-un univers
în dărâmare.
prezentul neglijat s-a prăbuşit
în praful unui timp
ca o ruină...
chiar şi iubirea,
unic arhitect,
şi-a luat concediu
vreo trei ani lumină.