Ipoteze

poate voi fi de mâine ceva ce nu credeam
mai mult decât un zâmbet

sau mai puțin de-un ram
visând o primăvară în muguri, ca oricând,
doar să promită florii că va rodi curând.
voi mă priviți în treacăt …

sunt chip, carne și os
dar nu vedeți ce lacăt pe suflet port sfios,
că nu-mi mai aparține prezentul, ca nicicând
îmi condamnați un mâine

zâmbind, mințiți și-n gând
vai, ce hidos vi-i rostul pe care-l îmbrăcați
mimând că viața-i sfântă și oamenii vi-s frați
ce găunoși în suflet

cuvântul vi-l stâlciti
la ce folos un zâmbet când sufletu-l pociți?
sunt chip dar știu trăirea …

n-o veti putea falsa
atât mi-e mostenirea pe care-o voi lăsa;
de unul dintr-o mie va ști a prețui
voi înlesni iubirea atât cât voi mai fi
ce dacă lumea toată, râzând,va judeca
eu n-am cerut vreodată nimic din ce n-aș da
voi mi-ați trădat simțirea, jurând că-mi sunteți frați
voi, condamnând iubirea, ați fost doar falși jurați!
mai meditați o clipă la tot ce n-ați făcut…
de ce-ati făcut risipă ?

cine-i de timp avut?
eu tac.. vă rog, voi spuneți:
omul din ce-i compus?
am fi păpuși...

ce-i chipul de sufletul e-apus?