înscrisuri

sunt doar un scrib, urmez a ta poruncă
în orice timp, cât slova-mi este slugă
am priceput, ți-am deslușit tăcerea
n-am întrebat, să-ți răscolesc durerea
în dreapta ta am fost numai o umbră
din răsărit  în asfințit, zi lungă...
ți-am cunoscut și visul și mirarea
dar n-ai știut cât ți-am slujit suflarea
m-am îndoit ca fir culcat de vânturi
dar ți-am arat câmpiile de gânduri
deși ți-am fost, când te-a uitat pământul
te-am mângâiat cu zâmbetul și gândul
deși căzând,  te-am ridicat în brațe
tu ai ales un trai printre paiațe.
obișnuiam să scriu ce-ți văd în suflet
răsplată n-am cerut, chiar niciun zâmbet
te adoram dar n-am spus nimănui
n-am mâzgâlit cuvinte amărui
erau prea mulți  crezând că n-ar simți
un simplu om atâtea grozăvii
tot mulți privesc nedeslușind  o boabă
privirea lor ori slabă e ori oarbă.
ei doar citesc ce chipul le arată
când ochii-s chei spre-a sufletului poartă.
într-un absurd condus de orbi și muți
rămâi un zeu ce nu ai cum să-l uiți
eu, doar un scrib, ce-și bleastămă penița
fiindcă iubind, și-a iscălit sentința.